"Singurul lucru care mă face să mă simt într-adevăr bine este acea imagine pe care o contemplu și pe care o iubesc; în rest, totul e prefăcătorie. Prieteniile mele, născute la întâmplare și menținute în mediocritate, sunt simulate și atât de puțin intense... Săruturile pe care le-am dăruit timidă vreunui băiat din școala mea au fost la fel de ipocrite; de-abia ne atingeam buzele, că simțeam un fel de repulsie și aș fi fugit departe când simțeam limba celuilalt strecurându-se stângace. Această casă e tot atât de falsă, atât de puțin asemănătoare cu starea sufletească pe care o am acum. Aș vrea ca, pe neașteptate, toate tablourile să se desprindă de pe pereți, ca prin ferestre să intre un aer rece și înghețat, ca urletele câinilor să înlocuiască țârâitul greierilor. Vreau dragostea, jurnalelor. Vreau să-mi simt inima deschizându-se și vreau să-mi văd stalactitele gheții făcându-se bucăți și cufundându-se în râul pasiunii și al frumuseții."
