"Cine ne cauta in certitudinile pe care ti le dau genul si functia pe care o detii, cine crede ca stie cine suntem noi, cine ne cauta in viata pe care o traim vede doar umbra pe care noi o proiectam. Dar noi nu suntem asa."
Cuvânt Înainte
"M-a posedat intenţia de a împrumuta vorbelor însuşiri materiale, aşa încât unele să miroasă, unele să supere pupila prin scânteiere, altele să fie pipăibile, dure. Toată viaţa am avut un ideal, dar neavând instalaţiile necesare, am ales materialul vagabond al cuvintelor date."
joi, 14 ianuarie 2010
X şi 0
Ea priveşte nemişcarea şi liniştea drept o intuiţie. Nu se întreabă cine vede soarele, şi lumea din jur, cine vede cuvinte şi cine vede lucruri imaginare, toate aceste lucruri sunt pur şi simplu acolo de la început, de ce să se întrebe ceva? Ochiul în care se reflectă este la fel de surprinzator şi de obiectiv ca şi ochiul lui Dumnezeu. Ea, spre deosebire de Dumnezeu, nu încearcă să dovedească că a creat ceea ce există; a devenit mai abilă, şi-a perfecţionat tehnicile de sugestie, lumea era acolo. Ea vedea că in locul unor obiecte şi fiinţe caracterizate, se află nişte oameni total aiurea. Cred că numai este necesar să spun că îmi lipseşte copilăria şi El, ca sa pot fi Ea.
marți, 12 ianuarie 2010
Zahăr brun
Să văd ce mai faceţi
Sănătosi?
Sănătosi?
Cum o mai duceţi cu fericirea?
Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât..
Creşte iarba.
Iar băiatul acela,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi servi, totuşi
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.
Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât..
Creşte iarba.
Iar băiatul acela,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi servi, totuşi
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.
marți, 5 ianuarie 2010
Tic TAC
"Două lucruri m-au umplut neîncetat de o isterie metafizică: un ceas care stă şi unul care umblă”.
Toate acestea vor fi determinate de obsesia luptei cu somnul, ce mi-a dominat adolescenţa, determinându-mi adevărate experimente ale lucidităţii.
Toate acestea vor fi determinate de obsesia luptei cu somnul, ce mi-a dominat adolescenţa, determinându-mi adevărate experimente ale lucidităţii.
As fi ras si as fi plans mai mult uitandu-ma la televizor, dar mai mult la viata in sine.
As fi stat intinsa pe iarba seara si m-as fi gandit la el, sa apara langa mine, ne uitam amandoi?
As fi stat sub o palarie mov, ascunsa de viata.
Cert este ca unele perioade ne marcheaza pentru tot restul vietii, lupta cu teribilismul si cu dragostea, cu maturul si copiii, si te rog, nu uita de iubirea pe care ti-am lasat-o in biblioteca din fata patului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)