Cuvânt Înainte

"M-a posedat intenţia de a împrumuta vorbelor însuşiri materiale, aşa încât unele să miroasă, unele să supere pupila prin scânteiere, altele să fie pipăibile, dure. Toată viaţa am avut un ideal, dar neavând instalaţiile necesare, am ales materialul vagabond al cuvintelor date."

marți, 5 august 2014

..nu spunem nimic si totusi vorbim. Nici macar nu ne intoarcem capetele unul spre celalalt, dar ne privim tinta. Nu ne atingem nici mainile, dar ne mangaiem. Iti simt respiratia in ureche, desi ai scos capul pe geam. Tot aerul de-afara respira prin tine si ma piaptana. Lumea este cenusa, sufla si risipeste-o!

marți, 8 aprilie 2014

Omul este totul și nimic. În egală măsură. Totul, pentru că pe parcursul vieții încercăm să fim ființe superioare, să atingem acea punte vizibilă a perfecțiunii întrucât cercul este simbolul echilibrului, al eternei reîntoarceri. Nimic.. reprezintă o încâlceală de gânduri, păcate, într-o bucată de piele aparent rece, împrumutată dintr-o viață anterioară și anterioară și anterioară.. nu reprezintă nimic pe pământ, nu rămâne cu nimic atunci când pleacă. Oamenii pot fi atat de multe lucruri in acelasi timp si totusi au o identitate perpetua si inalienabila, si o instabilitate care le permite sa devina din oameni, nimic.
 Pentru ei viața este sibilinică, în mișcare, un conglomerat de noutăți pe care le aplică și atât. Omul este zero. Omul este tot.

luni, 10 martie 2014

Restul trebuia sa fie ascuns pe o etajera sau intr-un sertar


Atunci.. Am simtit de parca mi s-a desirat ploverul cel mai drag.. Ce-i drept, nu mai arata la fel, dar imi tinuse de cald pe atatea friguri si imi placea sa-l port si pe pielea goala. Acum insa, nu se mai putea. Atele care iesisera din el mi se infasurau in jurul gatului si nu ma mai lasau sa respir. Le-am taiat cu o foarfeca dar gaurile pe care le-au format nu mai aratau bine. Nu erau atragatoare, misterioase, cu o poveste aparte, ci doar niste gauri negre cascate spre nimic. Devenise ciudat, asa ca am inceput sa-l port mai rar sa nu mai ies cu el, desi inainte era mandria mea. El a simtit neglijarea, cum am simtit si eu si a inceput sa ma zgarie. E normal, m-am gandit eu, cu timpul se aspreste.  [...] pe masa am asezat in schimb o poza cu mine purtandu-l. Era din zilele noastre bune, in care ploua cu soare..