Cuvânt Înainte

"M-a posedat intenţia de a împrumuta vorbelor însuşiri materiale, aşa încât unele să miroasă, unele să supere pupila prin scânteiere, altele să fie pipăibile, dure. Toată viaţa am avut un ideal, dar neavând instalaţiile necesare, am ales materialul vagabond al cuvintelor date."
3/06/2012

Zahir

Publicat de Costea Mihaella

Eu sunt totul şi nimic. Sunt ca vântul şi nu pot intra acolo unde ferestrele şi uşile sunt închise. I-am răspuns: Dar eu sunt deschis pentru tine. Iar ea mi-a răspuns: Vântul e făcut din aer. Este aer în casa ta, dar totul e închis. Mobilele se vor umple de praf, umezeala va distruge tablourile şi va păta pereţii. Vei continua să respiri, vei cunoaşte o parte din mine - dar eu nu sunt o parte, sunt Totul şi asta n-o să afli niciodată.

De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!

De ce sunt oamenii trişti: Sunt prizonieri în povestea lor personală. Toată lumea crede că obiectul vieţii acesteia este să urmeze un plan. Nimeni nu se întreabă dacă acest plan e al lui sau a fost creat de altcineva. Strâng experienţe, amintiri, lucruri, idei ale altora şi asta e mai mult decât pot duce. Dar îşi uită propriile vise.

2/14/2012

Zahăr brun

Publicat de Costea Mihaella

„A fi plin de tine însuţi, nu în sens de orgoliu, ci de bogăţie, a fi chinuit de o infinitate internă şi de o tensiune extremă, înseamnă a trăi cu atâta intensitate, încât simţi că mori din cauza vieţii”.

Să văd ce mai faceţi
Sănătosi?
Cum o mai duceţi cu fericirea?
Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât..
Creşte iarba.
Iar băiatul acela,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi servi, totuşi
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.

2/12/2012

Încâlceală

Publicat de Costea Mihaella

000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000000000000000000

*Omul este totul și nimic. În egală măsură. Totul, pentru că pe parcursul vieții încercăm să fim ființe superioare, să atingem acea punte vizibilă a perfecțiunii întrucât cercul este simbolul echilibrului, al eternei reîntoarceri. Nimic.. reprezintă o încâlceală de gânduri, păcate, într-o bucată de piele aparent rece, împrumutată dintr-o viață anterioară și anterioară și anterioară.. nu reprezintă nimic pe pământ, nu rămâne cu nimic atunci când pleacă. Pentru el viața este sibilinică, în mișcare, un conglomerat de noutăți pe care le aplică și atât. Omul este zero. Omul este tot.

12/08/2011

Viaţă

Publicat de Costea Mihaella

Intr-o zi, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este dragostea.
Socrate i-a raspuns: Du-te pe campul din apropiere si adu-mi cel mai frumos spic de grau pe care il vei gasi, dar tine cont ca nu ai voie sa faci decat o singura incercare. Platon l-a ascultat fara sa cracneasca, si s-a intors dupa o vreme fara a aduce nimic cu el. Socrate l-a intrebat ce se intamplase, iar Platon l-a lamurit: Atunci cand am intrat in lanuri am zarit un spic inalt si frumos, dar m-am gandit ca poate voi gasi unul si mai maiestos, asa ca am mers mai departe. Am cautat in zahar dupa aceea, caci nu am aflat nici un alt spic celui dintai, asa ca nu ti-am adus vreunul.Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.

Intr-o alta zi, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este casatoria.
Socrate i-a mai zis: Mergi pana la padure si taie-mi cel mai mandru si mai chipes brad, dar adu-ti aminte ca nu ai voie sa faci decat un singur drum pentru asta. Platon a facut intocmai si a revenit dupa un timp cu un brad nu tocmai inalt si nu foarte frumos, dar indeajuns de aratos. Socrate l-a intrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a raspuns: Am vazut niste brazi foarte falnici in drumul meu spre padure dar mi-am amintit ce s-a intamplat ultima oara, cu spicul de grau, asa ca l-am ales pe acesta. Mi-a fost teama ca daca nu il iau cu mine ma voi intoarce din nou cu mainile goale, desi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zarit. Socrate i-a spus: Aceasta este casatoria.

Cu o alta ocazie, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este fericirea.
De data aceasta, Socrate l-a indrumat: Du-te pe malul raului si culege cea mai frumoasa floare pe care o vei gasi, dar tine seama ca nu poti sa alegi decat o singura data. Platon a facut asa cum i s-a cerut si, la intoarcere, a povestit: Am vazut aceasta floare langa rau, am cules-o si m-am gandit ca este cea mai frumoasa dintre suratele ei. Desi am zarit si alte flori minunate, continua sa cred ca aceasta este fara egal. Platon i-a zis: Aceasta este fericirea.

Cu un alt prilej, Platon si-a intrebat invatatorul ce este viata. Socrate i-a cerut sa faca un nou drum in padure si sa aduca de acolo cea mai frumoasa floare care ii va iesi in cale. Platon a plecat, gata sa isi duca la indeplinire sarcina. Au trecut trei zile, dar el nu si-a mai facut aparitia. Socrate a mers si el in padure sa isi caute ucenicul. In cele din urma, l-a descoperit in mijlocul unei poiene. Socrate l-a intrebat daca a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a aratat-o, rasarind din pamant chiar langa el. Invatatorul l-a intrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Daca faceam asta, s-ar fi vestejit curand. Chiar daca nu o rup, ea va muri, amai devreme sau mai tarziu. Asa ca am stat in preajma ei atunci cand a inflorit, iar atunci cand se va ofili voi cauta o alta, la fel de frumoasa. De fapt, aceasta este a doua floare pe care am descoperit-o. Ei bine, acesta este adevarul despre viata!

10/05/2011

Ratiune

Publicat de Costea Mihaella

Care este adevarata noastra stare? Pe care nu ajunge nimeni sa o cunoasca, deoarece ne judeca atunci cand nu suntem ca ei, fericiti. Ei bine asta este doar o continuitate si o manifestare a cugetarii, intrucat starea noastra ne limiteaza cunostintele intr-un fel de margini peste care nu putem trece. Suntem incapabili sa stim totul, si de a ignora totul in mod absolut.

10/02/2011

A Cherokee Legend

Publicat de Costea Mihaella

An old Cherokee is teaching his grandson about life. "A fight is going on inside me," he said to the boy.

"It is a terrible fight and it is between two wolves. One is evil - he is anger, envy, sorrow, regret, greed, arrogance, self-pity, guilt, resentment, inferiority, lies, false pride, superiority, and ego." He continued, "The other is good - he is joy, peace, love, hope, serenity, humility, kindness, benevolence, empathy, generosity, truth, compassion, and faith. The same fight is going on inside you - and inside every other person, too."

The grandson thought about it for a minute and then asked his grandfather, "Which wolf will win?"

The old Cherokee simply replied, "The one you feed."

9/27/2011

Oceanografie

Publicat de Costea Mihaella

¤ Nimic nu e bine corelat in lumea aceasta, nimic nu e armonizat.ganditi.va cat timp pierdeti cu oameni care nu va inteleg, cata afectiune risipiti pt oameni care nu simt-iar pt acei foarte putini, care va sunt adevarati frati, gasiti decat cateva minute, cateva zambete, cateva vorbe goale. Tot ce e mai bun din noi il dam oamenilor care n.au ce face cu darurile noastre.te intalnesti cu un oarecare si lui ii sacrifivi timpul tau si ii deschizi sufletul,iar prietenului nu ii dai nimic sau ii dai resturi.de ce o fi asa? Aproape ca am fost gelos pe acesti fericiti care pot avea in fiecare zi ceea ce altii, poate mai buni decat ei, nu pot avea decat un ceas in toata viata. Dar asa se intampla cu fiecare dintre noi, de ce sa ne ascundem? Preferam sa cautam, pierzandu.ne timpul, decat sa tinem in brate ceea ce am inteles de mult ca e vrednic de noi! ¤