Cuvânt Înainte

"M-a posedat intenţia de a împrumuta vorbelor însuşiri materiale, aşa încât unele să miroasă, unele să supere pupila prin scânteiere, altele să fie pipăibile, dure. Toată viaţa am avut un ideal, dar neavând instalaţiile necesare, am ales materialul vagabond al cuvintelor date."

marți, 6 august 2013

Nimic

..Ah, ce n-aş da să-mi pot smulge inima din piept şi să dau cu ea de-a azvârlitelea pe firul apei, şi atunci nu m-ar mai încerca nici durere, nici dor, nici amintiri - departe de ochii şi de inima mea - visele care-mi aparţineau şi pe care totuşi nu le cunoşteam.

L-am sărutat. Aş fi putut să-i spun câteva cuvinte de apreciere, de mulţumire, dar nu vorbesc. Aş fi putut spune că mă simţeam obosită în mijlocul atâtor oameni. Aş fi putut să-i explic că trebuia să prind ultimul drum sau poate altceva, să fie bine pe moment, şi in viitor. AŞ FI PUTUT. Nu vom ajunge niciodată să inţelegem semnificaţia asta. Căci în momentele vieţii noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar care nu s-au întâmplat. Există clipe, care trec neobsevate şi - brusc - se schimbă. Aşa ceva s-a întâmplat în clipa asta. În locul tuturor lucrurilor pe care le-aş fi putut face, am spus câteva lucruri care, uite, au adus peste o saptămână mai târziu aici, şi m-au determinat să scriu lucrurile astea.

Vreau să nu mai ştiu nimic, nici măcar să ştiu că nu ştiu nimic. .. Aş vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia şi cu toate conţinuturile, să curg, să mă descompun şi, distrugerea mea să fie o inspiraţie. Să mă realizez în distrugere, să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini. Aş vrea să mă topesc în lume şi lumea în mine, să naştem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu. Și după această deformare, să mă vezi fugind, împiedicându-mă de sforile certului, cu sânii zdrobiți de asfalt și oase diforme, să mă dezvolt fără sânge și carne, așa, ca o explozie de pixeli, ca toate viziunile de sfârşit. Absurd și firesc.

marți, 9 aprilie 2013

Organe ale durerii

Ce inseamna sa nu mai poti trai decat deasupra sau sub un spirit? Fiori prelungi de nebun beat, țăndări si gunoaie risipite in sange, oprindu-i mersul. Draci si ganduri carand idei printr-un creier pustiu. Ce bantuie spiritul? Si ce substanta de-ntuneric hraneste atata noapte?

miercuri, 27 martie 2013

“Poate că iubirea e atunci când, după ce ai stins lumina la baie și ți-ai văzut ochii obosiți în oglindă, alți ochi îi privesc pe ai tăi de undeva din întunericul apropiat. Și ești împăcat cu asta și nu mai tânjești după nimic altceva. Poate că iubirea e când nu-ți mai ești ție în oglindă."

Cea mai mare satisfactie ar putea fi sa existi langa cineva, sa ii ghicesti toate miscarile- sa incerci sa il cunosti atat de bine incat sa te identifici cu el, sa fii topita in totalitate dupa acest om, si tot ceea ce face el, si vocea lui, si literele, si mai ales, imaginile si starile care le creeaza sa se proiecteze in tine. Caldura lui sa se topeasca pe tine, prin interior, si tu sa te dezgheti si ochii sa iti clipeasca repede pana ce raman inchisi, si tot ce vrei este sa ramai asa, cu dorinta de a-i ingheta trupul langa tine, strans lipit.




vineri, 15 martie 2013

Fiecare centimetru al pielii mele este încordat, încărcat de sentimente, iar presiunea crește cu viteză în pieptul meu, bătând mai tare și mai repede și mai puternic, compensându-mi din plin mișcarea. Nu tremur când sunt încremenită în timp. Îmi antrenez respirația să vină mai încet, număr lucruri care nu există, inventez numere pe care nu le am, mă prefac că timpul e o clepsidra spartă care sângerează secunde prin nisip. 

Contrapunct

Pentru ca oamenii pot fi atat de multe lucruri in acelasi timp si totusi au o identitate perpetua si inalienabila, si o instabilitate care le permite sa devina din oameni, tot oameni.

*Ii trecea mana prin parul care nu era moale sau matasos ci era putin aspru si i se incurca printre degete. Un par atat de placut la atingere incat l-a lasat pe el fara amprente si fara liniile vietii, lucru care ii cam punea in incurcatura pe detectivi si pe ghicitorii in palma* Traite la intensitate maxima, dragostea si sexualitatea sunt in unele zone de o acuitate dureroasa pe care o simtim cu intreaga noastra fiinta: mainile se zgarie in muchiile ascutite ale femeilor de hartie, saruturile pasionale declanseaza hemoragii care raman rani deschise luni intregi; dragostea este chinuitoare, apasatoare, acaparanta.

Dorinta de dragoste declanseaza in personalitatile puternice o tristete grea, apasatoare. Pentru a scapa de ea, pentru a o uita sau a o ascunde, pentru a-si invia simturile ucise, oamenii aplica metode exreme, descrise cu un realism dureros: se ard, se inteapa cu pumni intregi de viespii, mesteca lamai verzi pana cand li se macina dantura, se ascund sub placi ursiase de plumb.

miercuri, 9 ianuarie 2013

Doar rămâi tăcut

“Ceea ce eşti cu adevărat, eşti întotdeauna. Nimeni nu te poate învăţa nimic. Va trebui să realizezi cine eşti, aici şi acum, chiar în această clipă”

Lasa-mă să trăiesc cu speranța falsă că îți pasă

“Un singur lucru îţi cer: să îţi aduci aminte de mine. Dacă tu ţi-ai aduce aminte de mine, nu mi-ar mai păsa că toţi ceilalţi m-ar uita.” Haruki Murakami