Cuvânt Înainte

"M-a posedat intenţia de a împrumuta vorbelor însuşiri materiale, aşa încât unele să miroasă, unele să supere pupila prin scânteiere, altele să fie pipăibile, dure. Toată viaţa am avut un ideal, dar neavând instalaţiile necesare, am ales materialul vagabond al cuvintelor date."

marți, 6 august 2013

Nimic

..Ah, ce n-aş da să-mi pot smulge inima din piept şi să dau cu ea de-a azvârlitelea pe firul apei, şi atunci nu m-ar mai încerca nici durere, nici dor, nici amintiri - departe de ochii şi de inima mea - visele care-mi aparţineau şi pe care totuşi nu le cunoşteam.

L-am sărutat. Aş fi putut să-i spun câteva cuvinte de apreciere, de mulţumire, dar nu vorbesc. Aş fi putut spune că mă simţeam obosită în mijlocul atâtor oameni. Aş fi putut să-i explic că trebuia să prind ultimul drum sau poate altceva, să fie bine pe moment, şi in viitor. AŞ FI PUTUT. Nu vom ajunge niciodată să inţelegem semnificaţia asta. Căci în momentele vieţii noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar care nu s-au întâmplat. Există clipe, care trec neobsevate şi - brusc - se schimbă. Aşa ceva s-a întâmplat în clipa asta. În locul tuturor lucrurilor pe care le-aş fi putut face, am spus câteva lucruri care, uite, au adus peste o saptămână mai târziu aici, şi m-au determinat să scriu lucrurile astea.

Vreau să nu mai ştiu nimic, nici măcar să ştiu că nu ştiu nimic. .. Aş vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia şi cu toate conţinuturile, să curg, să mă descompun şi, distrugerea mea să fie o inspiraţie. Să mă realizez în distrugere, să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini. Aş vrea să mă topesc în lume şi lumea în mine, să naştem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu. Și după această deformare, să mă vezi fugind, împiedicându-mă de sforile certului, cu sânii zdrobiți de asfalt și oase diforme, să mă dezvolt fără sânge și carne, așa, ca o explozie de pixeli, ca toate viziunile de sfârşit. Absurd și firesc.