Cuvânt Înainte

"M-a posedat intenţia de a împrumuta vorbelor însuşiri materiale, aşa încât unele să miroasă, unele să supere pupila prin scânteiere, altele să fie pipăibile, dure. Toată viaţa am avut un ideal, dar neavând instalaţiile necesare, am ales materialul vagabond al cuvintelor date."

luni, 30 noiembrie 2009

Hi

Welcome back for me.. unde am fost? nicăieri.. tot pe aici, prin vechiul Galaţi nesemnificativ, prin Iaşi şi.. şcoala. Ce are rost? Nimic, cand acumulezi atât stres încât nu vrei să mai vezi pe nimeni in jurul tău, decât magazine, colecţii noi, mirosul hainelor noi 8->.. şi nelipsiţii bani cheltuiţi. Mini-vacanta ideala, până începe şcoala şi vine ora de chimie.. şi fără răceală? deja a trecut? Se pare că da. aş fi vrut să mă descarc de tot pe blogul ăsta scriind dar evident că nu pot, o să vadă toata lumea ce simt! pentru cine, de ce, pentru că nici eu nu mă înţeleg.. o să incerc să ţin pasul ca toţi bloggerii, scriind zilnic, ce e imposibil, iar voi, continuaţi să citiţi ce scriu, si cuvintele puse aidoma de un copil care nu poate sa doarmă..

vineri, 13 noiembrie 2009

She said



"I am going to sit here with you by the river. If you go home to sleep, I will sleep in front of your house. And if you go away, I will follow you – until you tell me to go away. Then I’ll leave. But I have to love you for the rest of my life."

vineri, 6 noiembrie 2009

Aiurea

Rămâne să vorbim despre dragoste- ştiu că-i aşa- am raspuns. Am mai iubit înainte; e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult. Încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la fiinţa iubită vreme de două minute şi uiţi de ea timp de trei ore.
În scurt timp însă te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceleaşi senzaţii ca şi drogaţii când nu-şi obţin drogul.

Ce comparaţie oribilă. Ca şi cum soarta ar fi vrut să-mi arate că povestea cu celălalt este adevărată- şi totul conspiră întotdeauna în favoarea visătorilor. eşti cu gândurile duse

miercuri, 4 noiembrie 2009

La râul Piedra am şezut şi-am plâns


"..Ah, ce n-aş da să-mi pot smulge inima din piept şi să dau cu ea de-a azvârlitelea pe firul apei, şi atunci nu m-ar mai încerca nici durere, nici dor, nici amintiri - departe de ochii şi de inima mea - visele care-mi aparţineau şi pe care totuşi nu le cunoşteam.

L-am sărutat. Aş fi putut să-i spun câteva cuvinte de apreciere, de mulţumire, dar nu vorbesc. Aş fi putut spune că mă simţeam obosită în mijlocul atâtor oameni. Aş fi putut face vreun comentariu glumeţ despre copilăria noastră. Aş fi putut să-i explic că trebuia să prind ultimul drum sau poate altceva, să fie bine pe moment, şi in viitor. AŞ FI PUTUT. Nu vom ajunge niciodată să inţelegem semnificaţia asta. Căci în momentele vieţii noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar care nu s-au întâmplat. Există clipe, care trec neobsevate şi - brusc - se schimbă. Aşa ceva s-a întâmplat în clipa aceasta. În locul tuturor lucrurilor pe care le-aş fi putut face, am spus câteva lucruri care, uite, m-au adus peste o saptămână mai târziu aici, şi m-au determinat să scriu lucrurile astea."

Citat din Paulo Coelho "La râul Piedra am şezut şi-am plâns". Se potriveşte oarecum cu întâmplări, din ultima vreme, este doar ceva schematic..
P.S: Vreau în excursie înapoi