Doua voci, doua personaje, si amurgul trist al trecutului, atunci cand el numai este obiectul dorintei noastre, iar obiectul dorintei numai suntem noi. Este sfarsitul povestii si nu stiti asta!
El este acolo si prezenta lui ma deranjeaza, imi sta in lumina, nu-i pot vorbi; ma distrage un sarut.. credeam ca nu va mai fi posibil.. nu el, nu eu. Ar mai trebui un ideal, un semn, dar totusi fumul tigarii lui ma deranjeaza. Incep sa imi imaginez conversatii, am imbatranit. [modificat]
