14 Aprilie

Fii fericit sau fii trist, razi sau plangi, alearga sau stai pe loc, citeste oameni sau citeste carti, fa-ti prieteni sau pastreaza-i pe cei vechi, cunoaste-te sau lasa-te purtat in deriva, accepta sau refuza, priveste lumea sau priveste cerul, invata sau intelege, priveste in sus, respira, lumea e in miscare. Se schimba. Fa diferente, intelege-le. Bea o cana de ceai. Si i-ai in brate pe cei dragi.

Stare

Nu eşti nici mort, nici viu. Te simţi ca un foc care abia mai pâlpâie, gata să se stingă. Stai cu ochii deschişi, te uiţi într-un punct fix, dar nu vezi nimic. Şi nici nu te gândeşti la nimic decât la propria ta oboseală de a trăi şi de a muri. Răstignit undeva între viaţă şi moarte, nu eşti bun pentru niciuna dintre ele. Parcă pluteşti în derivă şi aştepţi să fii aruncat pe un mal, ori al vieţii, ori al morţii, ţi-e egal.

Virgula

Cand simti ca poti sa lasi un alt om sa te locuiasca, iti asumi imprevizibila si desavarsita suferinta. Stii ca oricand, in orice fractiune de respiratie, omul acela poate sa bata in tine piroane si tu trebuie sa il lasi, sa nu fugi, sa nu te ascunzi, sa nu-l scoti afara din tine. Iubirea nu inseamna sa-ti lasi sufletul sa fie un teren de joaca pentru nebuni, ci un ring de dans unde nu ai voie sa te opresti, unde trebuie sa rezisti pana la capat indiferent de muzica pe care o auzi, indiferent ca iti place sau ca nu iti place, ca ai obosit, ca iti este frica…In infinit nu exista popas. Daca ai obosit, iti tragi rasuflarea din mers. Traim de atata timp degeaba. Nu ti-e dor de aer curat? Cat mai ai de gand sa respiri mocirla?

Uneori cuvintele nu trebuie sa existe, caci daca exista, strica. Uneori vorbesti fara cuvinte. Uneori cuvintele ranesc pentru ca se revolta. Uneori cuvintele trebuie sa taca, sa faca liniste si sa asculte cun vorbeste tacerea. Uneori cuvintele se rostogolesc in satuturi si nu se mai numesc cuvinte, ci fapte.

..nu spunem nimic si totusi vorbim. Nici macar nu ne intoarcem capetele unul spre celalalt, dar ne privim tinta. Nu ne atingem nici mainile, dar ne mangaiem. Iti simt respiratia in ureche, desi ai scos capul pe geam. Tot aerul de-afara respira prin tine si ma piaptana. Lumea este cenusa, sufla si risipeste-o!

Omul este totul și nimic. În egală măsură. Totul, pentru că pe parcursul vieții încercăm să fim ființe superioare, să atingem acea punte vizibilă a perfecțiunii întrucât cercul este simbolul echilibrului, al eternei reîntoarceri. Nimic.. reprezintă o încâlceală de gânduri, păcate, într-o bucată de piele aparent rece, împrumutată dintr-o viață anterioară și anterioară și anterioară.. nu reprezintă nimic pe pământ, nu rămâne cu nimic atunci când pleacă. Oamenii pot fi atat de multe lucruri in acelasi timp si totusi au o identitate perpetua si inalienabila, si o instabilitate care le permite sa devina din oameni, nimic.
 Pentru ei viața este sibilinică, în mișcare, un conglomerat de noutăți pe care le aplică și atât. Omul este zero. Omul este tot.

Restul trebuia sa fie ascuns pe o etajera sau intr-un sertar

Atunci.. Am simtit de parca mi s-a desirat ploverul cel mai drag.. Ce-i drept, nu mai arata la fel, dar imi tinuse de cald pe atatea friguri si imi placea sa-l port si pe pielea goala. Acum insa, nu se mai putea. Atele care iesisera din el mi se infasurau in jurul gatului si nu ma mai lasau sa respir. Le-am taiat cu o foarfeca dar gaurile pe care le-au format nu mai aratau bine. Nu erau atragatoare, misterioase, cu o poveste aparte, ci doar niste gauri negre cascate spre nimic. Devenise ciudat, asa ca am inceput sa-l port mai rar sa nu mai ies cu el, desi inainte era mandria mea. El a simtit neglijarea, cum am simtit si eu si a inceput sa ma zgarie. E normal, m-am gandit eu, cu timpul se aspreste.  [...] pe masa am asezat in schimb o poza cu mine purtandu-l. Era din zilele noastre bune, in care ploua cu soare..

Nimic

..Ah, ce n-aş da să-mi pot smulge inima din piept şi să dau cu ea de-a azvârlitelea pe firul apei, şi atunci nu m-ar mai încerca nici durere, nici dor, nici amintiri - departe de ochii şi de inima mea - visele care-mi aparţineau şi pe care totuşi nu le cunoşteam.

L-am sărutat. Aş fi putut să-i spun câteva cuvinte de apreciere, de mulţumire, dar nu vorbesc. Aş fi putut spune că mă simţeam obosită în mijlocul atâtor oameni. Aş fi putut să-i explic că trebuia să prind ultimul drum sau poate altceva, să fie bine pe moment, şi in viitor. AŞ FI PUTUT. Nu vom ajunge niciodată să inţelegem semnificaţia asta. Căci în momentele vieţii noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar care nu s-au întâmplat. Există clipe, care trec neobsevate şi - brusc - se schimbă. Aşa ceva s-a întâmplat în clipa asta. În locul tuturor lucrurilor pe care le-aş fi putut face, am spus câteva lucruri care, uite, au adus peste o saptămână mai târziu aici, şi m-au determinat să scriu lucrurile astea.

Vreau să nu mai ştiu nimic, nici măcar să ştiu că nu ştiu nimic. .. Aş vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia şi cu toate conţinuturile, să curg, să mă descompun şi, distrugerea mea să fie o inspiraţie. Să mă realizez în distrugere, să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini. Aş vrea să mă topesc în lume şi lumea în mine, să naştem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu. Și după această deformare, să mă vezi fugind, împiedicându-mă de sforile certului, cu sânii zdrobiți de asfalt și oase diforme, să mă dezvolt fără sânge și carne, așa, ca o explozie de pixeli, ca toate viziunile de sfârşit. Absurd și firesc.

Organe ale durerii

Ce inseamna sa nu mai poti trai decat deasupra sau sub un spirit? Fiori prelungi de nebun beat, țăndări si gunoaie risipite in sange, oprindu-i mersul. Draci si ganduri carand idei printr-un creier pustiu. Ce bantuie spiritul? Si ce substanta de-ntuneric hraneste atata noapte?

“Poate că iubirea e atunci când, după ce ai stins lumina la baie și ți-ai văzut ochii obosiți în oglindă, alți ochi îi privesc pe ai tăi de undeva din întunericul apropiat. Și ești împăcat cu asta și nu mai tânjești după nimic altceva. Poate că iubirea e când nu-ți mai ești ție în oglindă."

Cea mai mare satisfactie ar putea fi sa existi langa cineva, sa ii ghicesti toate miscarile- sa incerci sa il cunosti atat de bine incat sa te identifici cu el, sa fii topita in totalitate dupa acest om, si tot ceea ce face el, si vocea lui, si literele, si mai ales, imaginile si starile care le creeaza sa se proiecteze in tine. Caldura lui sa se topeasca pe tine, prin interior, si tu sa te dezgheti si ochii sa iti clipeasca repede pana ce raman inchisi, si tot ce vrei este sa ramai asa, cu dorinta de a-i ingheta trupul langa tine, strans lipit.

Fiecare centimetru al pielii mele este încordat, încărcat de sentimente, iar presiunea crește cu viteză în pieptul meu, bătând mai tare și mai repede și mai puternic, compensându-mi din plin mișcarea. Nu tremur când sunt încremenită în timp. Îmi antrenez respirația să vină mai încet, număr lucruri care nu există, inventez numere pe care nu le am, mă prefac că timpul e o clepsidra spartă care sângerează secunde prin nisip. 

Contrapunct

Pentru ca oamenii pot fi atat de multe lucruri in acelasi timp si totusi au o identitate perpetua si inalienabila, si o instabilitate care le permite sa devina din oameni, tot oameni.

*Ii trecea mana prin parul care nu era moale sau matasos ci era putin aspru si i se incurca printre degete. Un par atat de placut la atingere incat l-a lasat pe el fara amprente si fara liniile vietii, lucru care ii cam punea in incurcatura pe detectivi si pe ghicitorii in palma* Traite la intensitate maxima, dragostea si sexualitatea sunt in unele zone de o acuitate dureroasa pe care o simtim cu intreaga noastra fiinta: mainile se zgarie in muchiile ascutite ale femeilor de hartie, saruturile pasionale declanseaza hemoragii care raman rani deschise luni intregi; dragostea este chinuitoare, apasatoare, acaparanta.

Dorinta de dragoste declanseaza in personalitatile puternice o tristete grea, apasatoare. Pentru a scapa de ea, pentru a o uita sau a o ascunde, pentru a-si invia simturile ucise, oamenii aplica metode exreme, descrise cu un realism dureros: se ard, se inteapa cu pumni intregi de viespii, mesteca lamai verzi pana cand li se macina dantura, se ascund sub placi ursiase de plumb.

Ea priveşte nemişcarea şi liniştea drept o intuiţie. Nu se întreabă cine vede soarele, şi lumea din jur, cine vede cuvinte şi cine vede lucruri imaginare, toate aceste lucruri sunt pur şi simplu acolo de la început, de ce să se întrebe ceva? Ochiul în care se reflectă este la fel de surprinzator şi de obiectiv ca şi ochiul lui Dumnezeu. Ea, spre deosebire de Dumnezeu, nu încearcă să dovedească că a creat ceea ce există; a devenit mai abilă, şi-a perfecţionat tehnicile de sugestie, lumea era acolo. Ea vedea că in locul unor obiecte şi fiinţe caracterizate, se află nişte oameni total aiurea. Cred că numai este necesar să spun că îmi lipseşte copilăria şi El, ca sa pot fi Ea.

Doar rămâi tăcut

“Ceea ce eşti cu adevărat, eşti întotdeauna. Nimeni nu te poate învăţa nimic. Va trebui să realizezi cine eşti, aici şi acum, chiar în această clipă”

Lasa-mă să trăiesc cu speranța falsă că îți pasă

“Un singur lucru îţi cer: să îţi aduci aminte de mine. Dacă tu ţi-ai aduce aminte de mine, nu mi-ar mai păsa că toţi ceilalţi m-ar uita.” Haruki Murakami

Tudor Chirila

"- Auzi?
- Ce?
- N-ai auzit?
- Ce?
- Lumea...se schimba.Face zgomot.
- Nu aud...
- Nu esti atent..
- Nu. Nu aud.
- Fa-mi o poza te rog.
- De ce?
- Mi s-a facut dor de mine.
- Si? Uita-te-n oglinda.
- In oglinda e prezentul. Mi-e dor de cea care eram.
- Ti-e dor de trecut?
- Da.
- De ce?
- Trecutul e sigur. Acolo nu mi se mai poate intampla nimic..
- Eu iubesc prezentul.
- De ce?
- E imprevizibil.
- Vezi? Suntem diferiti...
- Ce iubesti la mine?
- Tot ce nu pot fi eu..
- Ninge..
- Da.
- O sa cumparam cadouri de Craciun?
- Da.
- O sa fie frumos?
- Da.
- Ca in copilarie?
- Nu.
- De ce?
- Nu vrei sa-ti fac poza aia?"

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Nimic

Vreau să nu mai ştiu nimic, nici măcar să ştiu că nu ştiu nimic. De ce atâtea probleme în jur când putem privi partea detaliată a fiecărui fenomen care se dezvoltă în noi? Aşa am vedea sublimul mai des.. Aş vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia şi cu toate conţinuturile, să curg, să mă descompun şi, distrugerea mea să fie o inspiraţie. Să mă realizez în distrugere, să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini. Aş vrea să mă topesc în lume şi lumea în mine, să naştem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu. Și după această deformare, să mă vezi fugind, împiedicându-mă de sforile certului, cu sânii zdrobiți de asfalt și oase diforme, să mă dezvolt fără sânge și carne, așa, ca o explozie de pixeli, ca toate viziunile de sfârşit. Absurd și firesc.

“My mouth hasn’t shut up about you since you kissed it. The idea that you may kiss it again is stuck in my brain, which hasn’t stopped thinking about you since well before any kiss. And now the prospect of those kisses seems to wind me like when you slip on the stairs and one of the steps hits you in the middle of the back. The notion of them continuing for what is traditionally terrifying forever excites me to an unfamiliar degree.”

Oceanografie

Nimic nu este bine corelat in lumea aceasta, nimic nu este organizat. Ganditi-va cat timp pierdeti cu oameni care nu va inteleg, cata afectiune risipiti pentru oamenii care nu simt- iar pentru ei foarte putini, care va sunt adevarati frati, gasiti decat cateva minute, cateva zambete, cateva vorbe goale. Tot ce este mai bun din noi il dam oamenilor care nu au ce face cu ele. Te intalnesti cu un oarecare si lui ii sacrifici timpul tau si ii deschizi sufletul, iar prietenului nu ii dai nimic sau ii dai resturi. De ce o fi asa? Aproape ca am fost gelos pe acesti fericiti care pot avea in fiecare zi ceea ce altii, poate mai buni decat ei, nu pot avea decat un ceas in toata viata. Dar asa se intampla cu fiecare dintre noi, de ce sa ne ascundem? Preferam sa cautam, pierzandu-ne timpul, decat sa tinem in brate ceea ce am inteles de mult ca este vrednic de noi.

"Ceea ce tu nu stii este ca ieri ti-ai lasat geamul la mansarda deschis si ti-am vazut toate mastile atarnate pe perete. Curiozitatea ce ma omoara este ce masca o sa porti maine."