Vreau să nu mai ştiu nimic, nici măcar
să ştiu că nu ştiu nimic. De ce atâtea probleme în jur când putem privi partea detaliată a fiecărui fenomen care se dezvoltă în noi? Aşa am vedea sublimul mai des.. Aş vrea să izbucnesc
într-o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia şi cu
toate conţinuturile, să curg, să mă descompun şi, distrugerea mea să
fie o inspiraţie. Să mă realizez în distrugere, să cresc în cea mai
nebună avântare până dincolo de margini. Aş vrea să mă topesc în lume
şi lumea în mine, să naştem în nebunia noastră un vis apocaliptic,
straniu. Și după această deformare, să mă vezi fugind, împiedicându-mă
de sforile certului, cu sânii zdrobiți de asfalt și oase diforme, să mă
dezvolt fără sânge și carne, așa, ca o explozie de pixeli, ca toate
viziunile de sfârşit. Absurd și firesc.
