"E vremea cadourilor și a zâmbetelor false, a monedelor aruncate într-o clipă de generozitate momentană în mâinile țiganilor cu copii în brațe ce stau pe marginea străzilor.”

 

Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain. Abia am timp sa ma mir ca exist, dar ma bucur totdeauna ca sunt. Nu ma realizez deplin niciodata, pentru ca am o idee din ce in ce mai buna despre viata. Ma cutremura diferenta dintre mine si firul ierbii, dintre mine si lei, dintre mine si insulele de lumina ale stelelor. Dintre mine si numere.Am si-un defect, un pacat: iau in serios iarba, iau in serios leii, miscarile .Si-o rana intamplatoare la mana ma face sa vad prin ea, durerile . Dintr-o astfel de intamplare mi s-a tras marea intelegere. Imi place sa rad, avand mereu cate o treaba.E un spectacol de neuitat acela de-a sti, de-a descoperi harta universului in expansiune, in timp ce-ti privesti o fotografie din copilarie! E un trup al tau vechi, pe care l-ai ratacit si nu ai dat nici macar un anunt, cu litere groase, nu-ti ofera vreo sansa sa-l mai regasesti: Nu vreau, cand imi ridic tampla din perne, sa se lungeasca-n urma mea pe paturi moartea.