Enea Andrei Photohraphy. Congrats!!

Cuvinte amețite

El este acolo și prezența lui mă deranjează, îl simt în ceafă, îmi stă în lumină, și o împiedică să mă lumineze. Mă distrage un sărut; credeam că nu va mai fi posibil; nu el, nu eu. Ar mai trebui un ideal, și l-am vazut, este el. L-am strâns în brațe, ca pe ultima hârtie mototolită din coșul de lânga birou, și l-am sărutat ca și cum ar fi fost atât de departe în tot timpul asta, și nu s-ar fi întamplat nimic, dar s-a întâmplat. E un semn! Și totuși fumul țigarii lui mă deranjează, dar nimic nu se compară cu noi doi în momentul ăsta, acela, și cel care o să vina.. E un semn. Trebuie să renunț să mai interpretez semnele, am îmbătrânit Nu am vazut nimic din ce se petrece și a revenit totul cum era. Sau nu.

•  atunci când obiectul dorinței nu mai suntem noi.

 

"E vremea cadourilor și a zâmbetelor false, a monedelor aruncate într-o clipă de generozitate momentană în mâinile țiganilor cu copii în brațe ce stau pe marginea străzilor.”

 

Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain. Abia am timp sa ma mir ca exist, dar ma bucur totdeauna ca sunt. Nu ma realizez deplin niciodata, pentru ca am o idee din ce in ce mai buna despre viata. Ma cutremura diferenta dintre mine si firul ierbii, dintre mine si lei, dintre mine si insulele de lumina ale stelelor. Dintre mine si numere.Am si-un defect, un pacat: iau in serios iarba, iau in serios leii, miscarile .Si-o rana intamplatoare la mana ma face sa vad prin ea, durerile . Dintr-o astfel de intamplare mi s-a tras marea intelegere. Imi place sa rad, avand mereu cate o treaba.E un spectacol de neuitat acela de-a sti, de-a descoperi harta universului in expansiune, in timp ce-ti privesti o fotografie din copilarie! E un trup al tau vechi, pe care l-ai ratacit si nu ai dat nici macar un anunt, cu litere groase, nu-ti ofera vreo sansa sa-l mai regasesti: Nu vreau, cand imi ridic tampla din perne, sa se lungeasca-n urma mea pe paturi moartea.

De când mă știu am ținut cu dinții, unghiile și cu desăvârșita îndârjire a sufletului de toate lucrurile care au însemnat vreodată ceva pentru mine

"In singuratate, orice forma pare sa respire. Orice piatra cu anumite configuratii ciudate are ochi. De aceea oamenii singuri lovesc. Ca sa nu se indragosteasca de pietre sau de statui."

Uman

• Te-ai gândit de o mie de ori la primul lucru pe care l-ai face dacă ai şti că o să mori curând, nu? dar eşti liniştit, n-o să ţi se întâmple tocmai ţie. ai un destin măreţ. aştepţi o minune, ştii că o să vină pentru că aşa se termină toate filmele americane.

Viaţa incepe sa o ia razna. trebuie să îmi schimb sistemul de valori despre tot ceea ce mă înconjoară. reguli noi. întrebări noi. poate cel mai important, căutarea unui sens al propriei existenţe. trebuie să ştiu că n-am trăit degeaba, că n-am fost doar un alt personaj din cele peste şase miliarde.Eram doar curioasă, plictisită. Cercetarea nu interesa, am prieteni, dar nu ma isterizeaza asta. Mie îmi place să cunosc ce se întâmplă în lume, îmi place să văd lucruri. Izolarea, lipsa de utilitate,comunicare, de deschidere către lume erau îngrozitoare. Bineînţeles, a ieşit prost până la urmă. Dar am fost acolo.

Nimic

Vreau să nu mai ştiu nimic, nici măcar să ştiu că nu ştiu nimic. De ce atâtea probleme? Aş vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia şi cu toate conţinuturile, să curg, să mă descompun şi, distrugerea mea să fie o inspiraţie. Să mă realizez în distrugere, să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini. Aş vrea să mă topesc în lume şi lumea în mine, să naştem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu. Și după această deformare, să mă vezi fugind, împiedicându-mă de sforile certului, cu sânii zdrobiți de asfalt și oase diforme, să mă dezvolt fără sânge și carne, așa, ca o explozie de pixeli, ca toate viziunile de sfârşit. Absurd și firesc.