"..Ah, ce n-aş da să-mi pot smulge inima din piept şi să dau cu ea de-a azvârlitelea pe firul apei, şi atunci nu m-ar mai încerca nici durere, nici dor, nici amintiri - departe de ochii şi de inima mea - visele care-mi aparţineau şi pe care totuşi nu le cunoşteam.
L-am sărutat. Aş fi putut să-i spun câteva cuvinte de apreciere, de mulţumire, dar nu vorbesc. Aş fi putut spune că mă simţeam obosită în mijlocul atâtor oameni. Aş fi putut face vreun comentariu glumeţ despre copilăria noastră. Aş fi putut să-i explic că trebuia să prind ultimul drum sau poate altceva, să fie bine pe moment, şi in viitor. AŞ FI PUTUT. Nu vom ajunge niciodată să inţelegem semnificaţia asta. Căci în momentele vieţii noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar care nu s-au întâmplat. Există clipe, care trec neobsevate şi - brusc - se schimbă. Aşa ceva s-a întâmplat în clipa aceasta. În locul tuturor lucrurilor pe care le-aş fi putut face, am spus câteva lucruri care, uite, m-au adus peste o saptămână mai târziu aici, şi m-au determinat să scriu lucrurile astea."
