Ea priveşte nemişcarea şi liniştea drept o intuiţie. Nu se întreabă cine vede soarele, şi lumea din jur, cine vede cuvinte şi cine vede lucruri imaginare, toate aceste lucruri sunt pur şi simplu acolo de la început, de ce să se întrebe ceva? Ochiul în care se reflectă este la fel de surprinzator şi de obiectiv ca şi ochiul lui Dumnezeu. Ea, spre deosebire de Dumnezeu, nu încearcă să dovedească că a creat ceea ce există; a devenit mai abilă, şi-a perfecţionat tehnicile de sugestie, lumea era acolo. Ea vedea că in locul unor obiecte şi fiinţe caracterizate, se află nişte oameni total aiurea. Cred că numai este necesar să spun că îmi lipseşte copilăria şi El, ca sa pot fi Ea.

Doar rămâi tăcut

“Ceea ce eşti cu adevărat, eşti întotdeauna. Nimeni nu te poate învăţa nimic. Va trebui să realizezi cine eşti, aici şi acum, chiar în această clipă”

Lasa-mă să trăiesc cu speranța falsă că îți pasă

“Un singur lucru îţi cer: să îţi aduci aminte de mine. Dacă tu ţi-ai aduce aminte de mine, nu mi-ar mai păsa că toţi ceilalţi m-ar uita.” Haruki Murakami