Rămâne să vorbim despre dragoste- ştiu că-i aşa- am raspuns. Am mai iubit înainte; e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult. Încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la fiinţa iubită vreme de două minute şi uiţi de ea timp de trei ore.
În scurt timp însă te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceleaşi senzaţii ca şi drogaţii când nu-şi obţin drogul.

Ce comparaţie oribilă. Ca şi cum soarta ar fi vrut să-mi arate că povestea cu celălalt este adevărată- şi totul conspiră întotdeauna în favoarea visătorilor. eşti cu gândurile duse